duminică, 26 martie 2017

Clubul Condeielor Parfumate - Parfumul Dansului


Ca o prelungire a bratului, voalul alb flutura in aer, ai zice ca aceasta miscare se propaga in infinit daca nu ar contracara echilibrul piciorul, cu talpa bine lipita de pamant.Muschiul gambei se contureaza aproape robust, plin, incordat sub pielea mata si elastica.Rasucirea trupului prins intre voalurile albe, tumultoase, pare strans intr-o tornada care se abate frenetic peste formele de relief ale coapselor, pantecului, sanilor, arunca cu forta delicata trupul in aer intr-o plutire, intr-o aparenta acalmie…
Gatul incordat, parul intr-o avalansa de bucle se revarsa acoperind fata, ochii, doar plutirea nestapanita a voalurilor agita aerul si face sa vibreze intregul trup transformat intr-un arc intins in aer…
O ultima tusa de alb si lumina….tabloul e gata.

El a obosit, mana lui care se misca pe panza in ritmul dansului ei, in ritmul batailor inimii lui parca, a obosit si ea.
Lasa pensula sa cada.
O priveste.
Isadora Duncan a ramas prinsa in zborul voalurilor ei albe, aproape palpabile, aproape inmiresmate, ai putea crede ca simti o adiere de parfum de trandafir si iasomie si vanilie, ai putea crede ca plutirea ei a ramas suspendanta in timp dar, pentru fiecare privitor ea va atinge din nou pamantul.
Ca sa se avante din nou.
Asa a vazut-o el, pictorul.
Asa a iubit-o el, barbatul. 




Isadora Paris este un brand de bijuterii al designerul Danielle Poullain care a avut prima expoziție în 1976, an in care a lansat si singurul ei parfum, Isadora, dedicat celebrei si originalei dansatoare.
Pierre Dinand a creat sticle de parfum pentru marci celebre, asa ca amprenta sa se simte in forma delicata a sticlei parfumului Isadora al carui dop e reprezentat de conturul nud al trupului perfect al dansatoarei.Dintr-o sticla mata care pastreaza parca lumina in interiorul miniaturii, dopul , in unduirea lenesa a acelui trup care pare ca se intinde, ascunde in sticla simpla parfumul cu iz oriental care aduna note de menta, iasomie, trandafir, iris, piele, opoonax si vanilie.

Tema "Parfumul dansului" a fost aleasa de Irina Bek Silving si gazduita cu gratie de Mirela Pete
Următoare temă va fi „Parfumul seducţiei”, în 23 aprilie, aleasă de Ella

marți, 21 martie 2017

Despre...?

Râzând,
Riști să pari nebun.
Plângând,
Riști să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Riști să te implici.
Arătându-ți sentimentele,
Riști să te arăți pe tine însuți.
Vorbind în fața mulțimii despre ideile și visurile tale,
Riști să pierzi.
Iubind,
Riști să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Riști sa mori.
Sperând,
Riști să disperi,
Încercând măcar,
Riști să dai greș.
Dar dacă nu riști nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu ești nimic.


Poem atribuit lui Rudyard Kipling
Foto: Leszek Bujnowski
Sursa: http://webcultura.ro

miercuri, 8 martie 2017

La multi ani, feminitatii!

Povestile de dragoste sunt potrivite in orice zi dar in aceasta zi, cu atat mai mult
La multi ani feminitatii, este urarea mea pentru azi!  


« Anne, dragostea mea, te voi iubi până ce voi sfârşi. De cum te-am întâlnit, am înţeles că voi pleca pentru un lung voiaj ». Datat din noiembrie 1964, acest extras vine dintr-o scrisoare adresată de François Mitterrand celei pe care o întâlnise doi ani mai devreme pe o plajă, pe vremea când Anne Pingeot nu avea decât 19 ani. Un deceniu după această misivă, în 1974, iubita clandestină a lui Mitterrand va deveni şi mama singurei sale fiice, Mazarine. In 1962, anul întâlnirii lui Mitterrand cu Anne Pingeot, aceasta nu are deci decât 19 ani. Politicianul, senator şi fost ministru de 12 ori, avea déjà 46 de ani, era căsătorit cu Danielle şi avea doi băieţi adolescenţi. In ciuda amorului care avea să-l nutrească pentru tânăra de familie bună şi pasionată de artă, Mitterrand va refuza pe veci să divorţeze, de teamă să nu-şi compromită cariera politică. O carieră care-l va duce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, timp de 14 ani la Palatul Elysée în postul de preşedinte al Franţei.
Peste 1200 de scrisori de dragoste i-a scris Mitterrand iubitei şi complicei sale din umbră.
In apropierea comemorării a 20 de ani de la dispariţia fostului preşedinte şi a o 100 de la naşterea sa, aceste misive au fost reunite de editura Gallimard într-o carte intitulată « Scrisori către Anne ».
Restul povestii aici

luni, 6 martie 2017

Citate - Caderea Constantinopolului - Vintila Corbul

In ultima perioada am tot vazut la TV seriale-telenovela cu iz istoric care prezinta mari oameni de stat ai Imperiului Otoman, in special Suleyman Magnificul, serial care am inteles ca a iscat multe controverse in Turcia, ajungandu-se pana acolo incat autorii serialului si protagonistii sa fie blestemati de primul ministru al tarii.
Istoria m-a fermecat intotdeauna, eu nu o vad ca pe o insiruire de date, nume de regi si imparati, batalii pierdute sau castigate.
Pentru mine istoria insemana felii de viata din alt timp, franturi dintr-o realitate care nu se pierde in negura timpurilor ci se pastreaza acolo.
Romanul lui Vintila Corbul - Caderea Constantinopolului este (si) sub acest aspect, fascinat.
Un roman care te face sa simti ca ai pasit in alt timp inca de la citirea primelor randuri, un roman care te face sa simti ca data de 29 mai 1453 a schimbat cu adevarat istoria.
Eu am citit aceasta carte avand senzatia ca vad un film, este fascinanta!
Dar mai bine sa-i las pe altii mai priceputi sa va spuna cate ceva despre acest roman:
"Caderea Constantinopolelui, romanul lui Vintila Corbu, este bestseller absolut in Romania, numai primul tiraj, in anii `80, fiind de 192.000 de exemplare. Caderea Constantinopolelui este numele sub care e cunoscuta cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de fortele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea. Caderea Constantinopolului a însemnat nu numai sfârsitul Imperiului Roman de Rasarit si moartea ultimului împarat bizantin, Constantin al XI-lea, dar si o victorie strategica de o importanta cruciala pentru cucerirea estului mediteranean si al Balcanilor de catre otomani."sursa:https://www.goodreads.com 

Cartea a fost editată în franceză, greacă, arabă, iar în Franța a fost difuzată și sub formă de teatru radiofonic .
Despre Vintila Corbul o sa va mai spun ca a scris scenariul pentru filmele lui Sergiu Nicolascu " Un comisar acuza", "Revansa", "Nea Marin Miliardar", ca a parasit Romania in 1979, a trait si a murit la Paris si o sa inchei adaugand ca a fost extrem de prolific ca autor, cartile lui fiind si multe si bune.

"Uciderea în masă a prizonierilor era o cruzime inutilă?... Nu! Era un act politic cu o semnificaţie precisă. Căpeteniile lumii occidentale erau înştiinţate pe această cale că sultanul Baiazid le arunca mănuşa şi că gestul lui echivala cu o provocare adresată întregii creştinătăţi. Nu trimisese el un mesaj plin de sfidare regelui Sigismund al Ungariei, prin care îl prevenea că, după cotropirea pustei maghiare, nu se va opri decât la Roma, unde va transforma altarul bisericii San Pietro în iesle pentru cai? Rupea toate punţile fiindcă nu se temea de nimeni şi de nimic."

"Dumnezeu înseamnă adevăr, iar adevărul este acelaş pentru toată lumea" 


Mai multe gasiti pe blogul Zinei unde veti afla ca totul a pornit de la Ella   

luni, 27 februarie 2017

Citate - Scrinul Negru - George Calinescu -Sfaturi pentru fiica mea

Alaturi de Bietul Ioanide, de extrem de cunoscutul roman Enigma Otiliei, Scrinul Negru reprezinta pentru mine cartea perfecta.Si cum ar putea fi altfel o scriere ce ii apartine lui Ceorge Calinescu?!
Atmosfera, personaje, intrigi, trairi scormonite in profunzime, portrete si etichete puse sau scoase, intregind astfel personajele, relevand o lume...o alta lume care ramane inchisa intr-un scrin al timpului.
Citind romanul in adolescenta mi-am dorit o astfel de piesa de mobilier, o cautam in anticariate si tare as fi vrut sa am curajul de a deschide acele sertarase care poate mi-ar fi daruit si mie cu putin noroc, un manunchi de srisori legate cu o panglica...

Iata un fragment din acest roman care cuprinde niste minunate ganduri si indemnuri:


- Fata mea, alegerea soţului este fapta cea mai însemnată din viaţa unei femei.
- Cum, nici vorbă, vei fi o intelecuală, fereşte-te de imperiul pe care îl au asupra fetelor fine firile înapoiate şi brutale. Nu confunda virilul cu grosolanul.
- Dar nici nu cădea în greşeala contrară de a căuta cu tot dinadinsul un învăţat. Nu rare ori aceştia sunt primitivi şi egoişti, şi sufletul lor este sub nivelul intelectului. Caută un om adevărat.
- Dacă soţul tău va fi un bărbat excepţional, nu te extazia în faţa celorlalţi de ceea ce face, nu-l apăra de bârfeli. Îl vei obişnui să se considere intangibil. Dar nici nu-i atrage atenţia la tot pasul de erorile pe care socoteşti că le făptuieşte. Ca individ ieşit din comun, le va descoperi singur, cu folosul pe care orice om profund îl trage din reexaminarea conduitei sale, şi, de altfel, un om nu trebuie să fie perfect.
- Totdeauna să ai în minte acest adevăr: că un bărbat nu este, ca o femeie suma însuşirilor şi cusururilor vizibile. În el rămâne ceva imponderabil şi impenetrabil.
- Păstrează-ţi naivitatea.
- Nu-ţi fortifica în aşa fel caracterul, încât să nu mai poţi plânge. O femeie care nu ştie să plângă şi-a pierdut jumătate din farmecul ei.
- Obişnuieşte-te a converti, de la o anumită vârstă, gestul pasional în acela de prietenie subtilă şi nu urmări cu gelozie grotească aventurile soţului tău. Un bărbat, mai cu seamă excepţional, e setos să cunoască eternul feminin, fără ca prin asta să-şi împuţineze dragostea faţă de soţia lui.
- Să fii credincioasă.
- Nu îndepărta brutal, fiind căsăstorită, pe bărbatul pe care-l stimezi şi crezi că te iubeşte cu adevărat. Poţi întuneca astfel o existenţă. O prietenie delicată nu e un adulter.
- Poţi fi savanta, poţi fi artistă, dar nu uita că eşti femeie. Nu trece în tabăra bărbaţilor.
- Madame de Stäel, care era o femeie de talent şi de spirit, urmărea să capteze pe Napoleon, fiind uluită de geniul lui. Din ciuda de a fi dispreţuită l-a combătut. De aici poţi vedea că femeia îşi găseşte satisfacţie decât alături de bărbat, o femeie singură, o eroină a solitudinii ca refractarii lui Ibsen, e o monstruozitate.
- Încearcă să devii o muzicantă suficientă, spre a face să vibreze intelectul soţului tău. Nu te căsători cu un bărbat care declară cinic că nu pricepe arta. Poate ascunde vicii îngrozitoare.
- Având copii, nu deveni ostentativ mamă. Întâlneşti la unele femei cu progenitură o voluptate şi o lipsă de pudoare neplăcute. Chiar cu copii, să fii pururi copilăroasă.
- Fiecare graţie fizică pierdută trebuie înlocuită la timp cu un farmec al spiritului. Elvira mea are această artă şi de aceea o găsesc atrăgătoare.
- Căsătoreşte-te foarte tânără, când spiritul şi trupul îţi sunt nevinovate. Sufletul fetei mature nemăritate se perveteşte prin aşteptare sau capătă spaimele celibatarei.
- Când părinţii fetei sunt inteligenţi, găsesc fetei lor un soţ mai bun decât acela pe care şi-l alege ea însăşi în prima exaltare a adolescenţei.
- Peştele respiră în apă şi se îneacă în aer. E necesar să descoperi aerul propriu respiraţiei morale a soţului tău.
- Îţi urez să fii frumoasă ca un înger.
- Dar dacă nu eşti, un suflet excepţional conferă chipului tău gingăşii surprinzătoare.
- Esenţialul este nu de a fi desăvârşită trupeşte, ci expresivă. Bagă de seamă că expresia nu e numai a feţei. Sunt femei care par distinse facial şi sunt vulgare corporal. Genunchiul tău să inspire sentimente nobile.
- Să ai noroc de un soţ care ştie să mângâie.



 http://www.poezie.ro
pictor: Emile Vernon (1872-1919)  

Mai multe gasiti pe blogul Zinei unde veti afla ca totul a pornit de la Ella   

vineri, 24 februarie 2017

Clubul Condeielor Parfumate - Parfumul Literelor


Gata, si ultima cutie era despachetata, mai trebuia doar sa gaseasca loc si pentru obiectele adunate aici de mult timp.
Pastrase cutia asta in debaraua vechii case si chiar se gandise sa nu o mai aduca aici pentru ca habar nu avea ce o fi pus acolo acum multi ani.
Parasise cu relativa parere de rau casa in care locuise 32 de ani cu sotul ei si fiica acestuia din prima casnicie.
Ea nu a avut copiii ei dar aceasta fiica a lui a fost atat de a lor incat a suplinit perfect aceasta lipsa.
Casa lui a fost a lor, copilul lui a fost al lor dar viata lor traita impreuna chiar a fost a lor si doar a lor.Nimic spectaculos in aceasta viata, poate cu nimic diferita de banalul curs al vietii altora doar ca ea, viata, s-a schimbat cand el a plecat pentru totdeauna din casa si din viata lor, un barbat inca tanar...
Au ramas singure.
Acum venise randul fiicei sa-si randuiasca o viata, asa ca Ea a ales sa-si cumpere un mic apartament in care sa continuie sa vietuiasca, lasand casa, in opinia ei, cui o merita de drept.
Si-a amenajat apartamentul simplu, fara mobilier sofisticat, doar mici obiecte vintage care sa puncteze delicat mobila inchisa la culoare, mici detalii pastel care sa aduca o armonie deloc prafoasa noii ei locuinte.
Si iata aceasta ultima cutie, nu pare sa contina nimic interesant, deja ce era in cutie trecuse intr-un sac pentru gunoi.
Aha, iata ca in cutie mai exista o cutie, cam urata din carton, de fapt e o veche cutie de pantofi Guban.
Guban?
Oare mai exista marca asta de incaltaminte?Stia sigur ca pe vremea cand ea avea vreo 20 de ani era o fabrica prin Timisoara...
Incepe sa scotoceasca cutia deja deschisa si...ahhh, o intepatura scurta in deget o face sa-si traga mana ca arsa...
Fara nicio explicatie inima incepe sa-i bata neregulat si mana care se indrepta spre hartia de unde pornise intepatura incepe sa-i tremure, dar acum stia de ce...
Chiar si cu ochii larg deschisi il vede zambind pe El...pe El cel pe care l-a vrut uitat in tanara ei tinerete, inainte ca viata langa un alt om sa se fi asezat.
Acum tinea in mana cutiuta de parfum din metal, inscriptionata cu mici litere arabesti aurii care par niste desene si nu litere.
Se aude razand in seara aceea de 1 Martie cand El, plin de emotie a venit aducandu-i aceasta cutiuta, il aude spunandu-i in limba romana pe care o vorbea destul de bine dar cu accent arabesc "somn usor si martisor"...ii placea lui cum suna in romana aceste cuvinte, lui i se pareau a fi o poezie...
Cu toate ca avea o barbie hotarata, o mustata neagra foarte serioasa si o frizura la fel de serioasa, trasaturi putin aspre, toate insumand o uratenie deloc armonioasa, ochii, privirea te invaluiau intr-o blandete, intr-o bunatate teribile.
Asa s-a indragostit de El, privindu-l in ochi.
El i-a povestit cam la un an dupa prima lor intalnire, ca nu a uitat cum arata Ea in ziua in care s-au intalnit prima oara.
Era vara, o astepta langa fantana din fata Facultatii de Arhitectura unde El era student.Isi amintea parul lung si des coborand mult pe spate, rochia alba cu "dngulite" albastre subtiri (nu putea pronunta corect dungulite) si sandalutele bleumarin, marca, evident Guban...poate ca asta era chiar cutia lor.
Mica casetuta-cutiuta contine o sticluta, acum goala de parfum, imbracata in piele.Ea scoate cu grija sticluta, oricum, deja camera se umple de un vag si totusi puternic parfum cu accente de mosc si ambra si smirna si lemn de agar, un parfum greu care ii urca si mai sus nodul din gat...asa mirosea si el.
In seara aceea i-a explicat ca parfumul este si pentru ea si pentru el si ca miroase diferit pe pielea femeii fata de cea a barbatului.
Ea a ras la ideea unui parfum si pentru El si pentru Ea...El nu.
Trei, aproape patru ani a durat povestea lor...erau atat de fericiti cand timpul ii aducea impreuna, ceea ce ii lega era armonia care exista dincolo de cuvinte...
Dar timpurile i-au despartit.Ea nu ar fi fost fericita in tara lui, El nu putea sa-si paraseasca familia ramanand in tara ei...
Tot Ea a fost cea care a ales sa se casatoreasca dar intamplarea a facut ca, cu cateva luni inainte de casatorie si la 3 ani de la despartirea lor, sa se intalneasca pe strada.
El terminase facultatea si, din cauza unei probleme de sanatate ramasese in tara.
I-a spus ca o cautase peste tot...
Acum Ea se marita.
El era singur.
Eu nu te-am inlocuit, a mai spus El.
Pe fundul cutiutei abia acum observa un biletel, este imbibat cu acel parfum al carui nume nici ca mai conteaza.
Nu-si amintea sa-l fi citit...il deschide repede...
Pe biletel, desenate parca, se impletesc acele litere serpuitoare.
Si ele au parfumul...Lor.
Oare ce i-a scris, ce i-a putut spune si Ea nu a stiut...
Probabil ca El a vrut ca ea sa descopere singura sensul ascuns al acelor litere parfumat desenate.
Trebuie sa afle.
A cautat, a intrebat si a aflat.El i-a spus si ea a pastrat pentru totdeauna: "somn usor si martisor"...

Vreau sa urez si aici, la mine acasa, la multi ani de Povesti Parfumate pentru ca azi, Clubul Condeierilor aniverseaza 6 ani de existenta, fie sa se adune si pe mai departe si sa ne bucure! :)
Mai multe si parfumate povesti gasiti pe blogul fermecatoarei noastre gazde, Mirela.

luni, 20 februarie 2017

Citate - A inflorit liliacul

Rodica Ojog-Brasoveanu este slabiciunea mea in materie de romane politiste.
Imi plac romanele politiste, mai ales daca au in spate o poveste care te prinde, integrandu-te in ea.
Asa sunt romanele Rodicai Ojog-Brasoveanu, considerata pe drept cuvant o Agatha Christie a Romaniei.
Cateva dintre romanele ei au fost ecranizate, cateva dintre personajele ei sunt foarte cunoscute si, cu siguranta inconfundabile. Minerva Tutovan, ofiter de contrainformatii, personaj creionat de Rodica Ojog-Brasoveanu avand ca inspiratie propria profesoara de matematica, este o femeie atipica, extrem de inteligenta, deloc atractiva cu un spirit de observatie fin si cu un umor acid facand echipa cu locotenentul Dobrescu, calul ei de bataie dar in egala masura coechipierul ei. Un alt personaj, de un farmec aparte este Melania Lupu, protagonista unui ciclu intreg de romane.
Melania Lupu este o doamna in varsta fara varsta, este conform wikipedia
"o hoață fără să fure, o escroacă fără să înșele, este acel personaj care, deși încalcă repetat legea, o face cu atâta candoare și inteligență încât farmecă cititorul." Cel care se lupta sa-i dovedeasca vinovatia si care iese de cele mai multe ori invins din aceasta lupta este Maiorul Cristescu care, o admira si o detesta in acelasi timp pe fermecatoare Melania, pe ea si mintea ei ascutita.
O categorie aparte a scrierilor ei o reprezinat romanele istorice dar cu tenta politista.
Sunt o splendoare aceste romane care, pe langa actiunea in sine te intoduc intr-o lume care, chiar daca pare a fi de mult apusa, se infatiseaza ochilor mintii noastre ca int-un film plin de culoare, gust, miros, cu un limbaj delicios.
Sunt romane de atmosfera si daca te lasi prins, aluneci intr-o lume care pare iluzoriu de reala.
Unul dintre romanele care ma bucura nespus este "A inflorit liliacul".
Autoarea plaseaza actiunea in timpul lui Alexandru Ioan Cuza, imediat dupa Mica Unire.
Viata Domnului este in pericol iar acest pericol devine iminent pe masura ce inaintam in lectura cartii si ne pierdem in atmosfera Iesilor si Bucurestilor de altadata. Sunt targuri pline de viata, cu oameni si preocupari diferite, cu haine la moda sau nu, cu mancaruri pline de gust sau nu, toate acestea scot in fata o felie de viata teribil si fermecator de reala.
Daca sunteti curiosi, va las sa gasiti si sa cititi cartea, pana atunci am "decupat" o bucatica de poveste:


"Vodă râdea sincer. Îi erau străine orgoliul, deşarta vanitate, credinţa atât de primejdioasă, fatală noroadelorlor, ale celor mai mulţi deţinători de putere absolută(împăraţi, regi, conducători de republici), că ar fi unşii lui Dumnezeu! Ales între aleşi, făptură neasemuită, deneînlocuit, aflat cu capete multe peste contemporanii săi.Modest şi cu un nedezminţit simţ al proporţiilor,Alexandru Ioan I ştia prea bine că izbânda sa din ianuarie1859 nu se datora unor calităţi ţinând de extraordinar.Bunînţeles, nimeni nu-i tăgăduia cinstea, credinţa sinceră în ideile liberale ale veacului său, firea dezinteresată,fără umbră de venalitate, fierbintea sa dragoste pentrutot ce-i românesc.
Cuza dădu din mână de parcă ar fi alungat fumullăsat de o lulea.
— După cum ştii, opoziţia — numele le cunoşti —pune la cale un complot care are drept ţel asasinareamea. Într-un plebiscit nu au încredere, căci simt că ţara îmi stă alăturea. Moartea, cât de odioasă şi condamnatăar fi după aceea, semnează mai sigur decât mine şi maidefinitiv actul abdicării.Cantuniari îşi încleştă mâinile pe braţele jilţului.
— Nu le-o vom îngădui, Măria Ta.
— Domnule Cantuniari, surâse Vodă, nu sunt unblazat, la joie de vivre
nu m-a părăsit, dar doresc să ştii că nu te-am chemat aici de teamă. Zilele noastre sunt hotărâte de Altcineva, iar cât priveşte tronul, domnia, amafirmat-o nu o dată că „am primit-o ca pe un depozitsacru“, şi gata sunt să-l predau oricând celui ce va fisocotit cârmuitor mai vrednic. Înainte însă de a părăsi scena, cum ar zice poetul nostru Alecsandri, mare iubitor de teatru, mai am a împlini unele obligaţiuni faţă deromâni, pe care le consider sfinte. Iar pentru aceasta îmi trebuie un răgaz..."


Mai multe gasiti pe blogul Zinei unde veti afla ca totul a pornit de la Ella